Moldova

Din lungi cărări, din munţi cu vârfu’n nouri,

Eşit-au Drgoş vodă, îmblînzitor dr bouri,

Mulţimea curgătoare s’a întors în vale

Şi buciumele sună şi oile-s pe cale.

Nainte merg moşnegii cu pletele bogate

Ţiind toege albe în mânile uscate,

Ast-fel eşiau tot rînduri venind de sub verzi ramuri

Copii, ciobani de turme, moşnegi, păstori de neamuri.

Şi au întins moşia spre răsărit şi-miaz

Pân unde sfarmă de ţărm al ei talaz.

Au cucerit cu plugul, cu vîrful dragei săbii

Pân’ la Cetatea Albă, limanul de corăbii.

Sute de ani stătut-au stăpâni până la Nistru,

Luptând cu răsăritul, cu cuibul cel sinistru,

De unde vin în roiuri în veci renăscătoare

Lumi spurcate şi rele, barbarele popoare,

Prin neagră vijeliece vâjie şi bate

Sfărmându-se la graniţi de ziduri de cetate.

Stă neclintit Moldova, ţăsând la pânza vremii,

Viteji îi erau fiii şi purtătorii stemii

Cei dătători de lege ş’ aşezătorii de datini,

Luminedin lumine, Muşatini din Muşatini.

M. Eminescu(Putna 1871)

Enigma latenta

    Cerul albastru, enigma latenta,

    Sus stai peste noi gata sa cazi,

    Iti schimbi totdeauna fata perplexa

    Deschidete cerule, cu albastru tau negru.

Sub cer universul se-ndura de tine

Te cauta aproape in departare,

Rasuna-n auz cu privirea

Cu gemet se-n dura uimirea.

     Un bold negru grav te priveste,

    Convoiul te suiera-n noapte metehne,

    Te striga un crai ce dispare in fata,

    Cea mai mica galagie nu pot s-o suprim

    Desi ma-nec intru-n noian linistit.

Constantin cel Mare între Creştinism şi Păgînism

 Un rol fenomenal in istoria Imperiului Bizantin este atribuit lui Constantin cel Mare, avind rolul de inaugurator al insusi Imperiului, moment ce a marcat o cotitura in istoria Europei. Un eveniment de prima avangarda ce amarcat intreaga sa guvernare a fost fara indoiala recunoasterea oficiala a crestinismului in aceeasi masura cu paginismul. Dar cu toate acestea, actiunile si sentimentele in viata lui Constantin sunt controversate si ramane problematica si azi deducerea adevaratelor sentimente relegioase . De aceea istoricii au expus acest subiect prin prisma pluriperspectivismului, sustinand viziuni diferite: a) cei care neaga sinceritatea actului de crestinizare, acordandu-i doar o insemnatate politica (J. Burckardt, V. Duruy): b) cei care sustin realitatea convertirii(D. Battifol, J. Maurice): c) cei care il cred pe Constantin cel Mare un sincretist confuz(A. Piganiol). In viziunea istoricului J. Burckhardt, Constantin cel Mare a fost doar un geniu politic, nu si religios, ce poseda o sete enorma de putere, care nu-l lasa liber macar o ora. Istoricul francez V. Duruy a inteles pozitiv directia politicii lui Constantin

27 martie la Alba-Iulia

Cu ocazia celei dea 92-a aniversare a revenirii Basarabiei la Patria-Mama, tinerii basarabeni din Alba Iulia, ca de altfel in fiecare an, s-au evidentiat   printr-un manifest aparte. In acest an, la 27 martie, ei  au organizat o serata de cintece romanesti, au aprins 92 de lumanari si toate acestea chiar in fata bustului marelui poet national basarabean Grigore Vieru, in jurul bustului, caruia au fredonat impreuna hora unirii.

 

Ganduri expuse de Parintele Teofil Paraian

1.Mai intii datoria si apoi bucuria.

2.Ce faci te face.

3.Prietenia e ceva din realitatea raiului.

4.Masura credintei e masura vietii.

5.Sa te depasesti prin credinta si sa te daruiesti prin iubire.

6.Daca vrei sa faci rinduiala in viata, fa mai intii rinduiala in minte.

7.Credinta noastra e o credinta despovaratoare.

8.Sa avem inima de parinte, inima de frate si inima de prieten.

9.Ginditi frumos ca sa traiti frumos si sa fiti fericiti.

10.Pace celor ce vin, bucurie celor ce ramin, binecuvintare celor ce pleaca.

Inspirație pentru cei care inspiră…

Lumina din inima

E salutabil gestul omului, vorbind abstract de a sta putin mai in ”umbra”, facind aluzie la  modestie si  cumpatare  cu atitudine umila, care paradoxal dar te inalta spre noi culmi. Totusi avem nevoie de afirmare si daca nu te afirmi singur cel de linga tine nu te afirma nici  atita. Dar intre acest gest si faptul de al vedea realizabil transpus in viata, e cale lunga ca de la cer la pamint. Se poate ascunde la mijloc o nedelimetare netă, intre tendinta precoce embrionara de a sta in firescul sinelui, dat de propria soarta launtrica si tendinta centrifuga de a te pomeni in spatiul bizar al conflictului dintre ceea ce-i este dat omului de fapt sa devina si in ceea ce vrea el sa se arunce, ca intr-un perfectibil neant. Chipul fiintei umane este predispus sa devina un catalizator centralizat aureolat, desi s-ar parea ca este un elaborat dificil si destul de ingenios, dar care pina la urma isi are efectele pozitive de care are nevoie fiinta de linga tine pntru a devini o personalitate cu autoritate morala descoperind legea libertatii si a iubirii. Nimeni nu stie unde te poate duce un gest sau altul dar ambele isi au efectul lor mai mult sau mai putin asupra omului desi paradoxal dar actiunile mai putin pozitive te pot indeparta. Inegalitate ce se impune adesori cu multa vizibilitate in ce priveste inteligenta oamenilor face ca o mare majoritate sa fie pusa pe picior drept in afirmarea adecvata a mersului de zi cu zi. Anume din acest motiv fiecare dintre noi are dreptul de a se lasa orientati in viata de cei mai buni.

Rolul Clerului şi al Bisericii în realizarea istorica a Unirii cu România

unirea basarabiei cu romania

1. După cum foarte mulţi îşi dau seama, reîntregirea neamului românesc sau Mare Unire de la 1918 nu a fost nici opera unui singur om, nici un proces colectiv spontan realizat la întâmplare. Marea Unire constituie rezultatul unui proces etapizat consistent, coagulat în fapte şi în acţiuni concrete, iniţiate la diferite etaje ale societăţii, de reprezentanţi exponenţiali ai intelectualităţii, ai clerului şi ai poporului, toţi aceştia având în comun o viziune inteligentă şi creatoare privitoare la destinul moldovenilor de peste Prut. Un aport de mare amploare în făurirea Statului Naţional Unitar Român l-au avut preoţii şi intelectualii creştini practicanţi. Prin activitatea sa de zi cu zi, această instituţie divino-umană, Biserica, a menţinut conştiinţa naţională şi a unităţii de neam, fapt demonstrat de păstrarea cu fermitate a limbii române ca limbă maternă a poporului din stânga Prutului, cu efecte colosale pe tărâm cultural, editorial şi religios.                                                                    2. „Instrumentele” de afirmare a propriei identităţi româneşti Încă din 1905 Congresul Preoţilor Eparhiei Chişinăului a solicitat reînfiinţarea unei tipografii româneşti şi editarea de cărţi şi periodice în limba română şi cu grafia latină. Această iniţiativă îndrăzneaţă a fost făcută posibilă de noul spirit al epocii care legitima şi chiar impulsiona promovarea drepturilor naţionalităţilor şi al limbii materne în Biserică şi în Şcoală. Climatul cultural devenise mult mai permisiv în spaţiul basarabean şi graţie noilor condiţii create de Revoluţia din 1905 din Rusia ţaristă.

Nationalismul Romanilor Basarabeni

Basarabenii nostri, au un specific fata de alte popoare, cum ar fi nationalismul, in cazul nostru cel romanesc, care uneori pare a fi exagerat, dar sa lasam aceasta, care pare a fi subiect aparte al unui alt articol. Oriunde nu s-ar duce, basarabenii, nu uita ca sint romani, sentiment care se manifesta prin actiuni concrete, sau cel putin la nivel de constiinta. Un exemplu in acest sens il constituie, inca la inceputul anilor “90, formarea Uniunii Tinerilor Basarabeni din Romania, precum si constituirea diferitor asociatii, atit in Romania cit si in intraga Europa sau chiar America. De la aceasta norma nu se exclude, nici initiativele studentilor basarabeni de a se convoca  in fiecare an, deobicei la 1 decembrie cu ocazia aniversarii reintregirii neamului romanesc, care nu uita de organizarea diferitor  actiuni de manifestare a nationalismului romanesc al basarabenilor. Anul acesta, basarabenii din Alba Iulia, au organizat un traseu turistic al orasului, cu partiparea basarabenilor ce-si fac studiile in Romania. Sentimentul Romanesc a fost prezent si de aceasta data, care s-a evidentiat chiar prin lozinci de tipul:”Romania nu uita, Basarabia e a ta”, sau “Ardealul, Moldova si Tara Romaneasca, traiasca si-n floreasca”.  Mai jos prezentam citeva poze de la 1 Decembrie 2009.

Pentru o evanghelizare eficientă a Societatii postmoderniste

De cîţiva zeci de ani încoace omenirea a păşit într-o nouă epocă şi anume în cea a  postmodernismului, aceasta evident că a adus cu sine o revoluţie în ştiinţă, tehnică etc., aruncîndu-ne într-o lume confuză, dezamagită şi înstrăinată de sine, dar mai grav într-o lume absolut laicizată, cu limitarea rolului, avut odinioara, a Bisericii în societate. Astfel că în actualul context de secularizare, specific mai mult pntru Occidednt, dar in ultimul timp cu extindere spre est, sugereaza neapărat necesitatea de a abandona acele aspecte ale trecutului, care ţinteau ideea unui creştinism unanim si majoritar. Biserica nu mai are locul de întîietate, abandonînd imaginea unei forme de triumfalism, constientizind faptul, ca oamenii care traiau odinioara, o adevarata viata crestineasca constituind o majoritate, astazi ei, nu reprezinta decito minoritate, care prefera mai mult o viata acostata de indiferenta. Trebuie sa ne punem in cautarea unor modalitati noi si autentice in scopul de a transmite cit mai eficient mesajul lui Hristos, in ambianta unei lumi dezamagite, nefericite si dezorientate.

O apărare a credinţei sau o nouă tentativă de propagandă comunistă…

Cu toţii am auzit de gestul inadmisibil şi josnic, al unor enoriaşi în frunte cu cîţiva preoţi ortodoxşi, care au profanat un obiect religios evreu din centrul capitalei. Un incident absolut străin din punct de vedere religios, cît şi din punct de vedere laic, al bunului simţ, dacă vrem.  Nici nu se pune la îndoială, dar cu toată îndrăzneala, acest act, a dovedit încă o dată, o tentativă de propagandă comunistă, aşa cum a demonstrat-o, în toată campania electorală, Mitropolia Moldovei, dimpreună cu slujitorii săi.  Doar singur, preotul Cibric în interviul său de la Jurnal Tv, a afirmat că dacă guvernanţii nu vor lua măsuri, în privinţa instalarii menorei evreilor, atunci vor arăta lumii, conducerea pe care au ales-o ei. Biserica noastră ortodoxă ne învaţă că credinţa se apără prin viaţa noastră interiorizată:”aşa să lumineza faţa voastră înaintea oamenilor, ca văzînd faptele voastre să urmeze pe tatăl vostru cel din ceruri”, dar nu să ne exteriorizăm, cu instigare la ură şi forţă. Or, ne spune Hristos să ne iubim aproapele ca pe noi înşine.