Inspirație pentru cei care inspiră…

Publicat pe Actualizat pe

Lumina din inima
Lumina din inima

E salutabil gestul omului, vorbind abstract de a sta putin mai in ”umbra”, facind aluzie la  modestie si  cumpatare  cu atitudine umila, care paradoxal dar te inalta spre noi culmi. Totusi avem nevoie de afirmare si daca nu te afirmi singur cel de linga tine nu te afirma nici  atita. Dar intre acest gest si faptul de al vedea realizabil transpus in viata, e cale lunga ca de la cer la pamint. Se poate ascunde la mijloc o nedelimetare netă, intre tendinta precoce embrionara de a sta in firescul sinelui, dat de propria soarta launtrica si tendinta centrifuga de a te pomeni in spatiul bizar al conflictului dintre ceea ce-i este dat omului de fapt sa devina si in ceea ce vrea el sa se arunce, ca intr-un perfectibil neant. Chipul fiintei umane este predispus sa devina un catalizator centralizat aureolat, desi s-ar parea ca este un elaborat dificil si destul de ingenios, dar care pina la urma isi are efectele pozitive de care are nevoie fiinta de linga tine pntru a devini o personalitate cu autoritate morala descoperind legea libertatii si a iubirii. Nimeni nu stie unde te poate duce un gest sau altul dar ambele isi au efectul lor mai mult sau mai putin asupra omului desi paradoxal dar actiunile mai putin pozitive te pot indeparta. Inegalitate ce se impune adesori cu multa vizibilitate in ce priveste inteligenta oamenilor face ca o mare majoritate sa fie pusa pe picior drept in afirmarea adecvata a mersului de zi cu zi. Anume din acest motiv fiecare dintre noi are dreptul de a se lasa orientati in viata de cei mai buni. Desigur ca orisicine posedind un minim de substanta cenusie  isi poate construi un drum propriu al sau, care poate fi cu coborisuri si suisuri  dar care il pot marca pe o perioada mai mica sau mai mare a vietii dar care te pot determina doar pe tine. Cei mai mari insa au capacitatea de a lua hotariri fenomenale care se pot impune cu maxima tenacitate, in scopul promovarii maselor largi de poulatie. Fiecare persoana umana edifica propriul sau templu interior doar prin aproapele sau  astfel ca doar om pe om se poate calauzi si indrepta spre a deveni un intelept autonom, dar cu paternitate divina, in scopul de a se conforma unui mod de viata autentic bazat pe pace launtrica si cu satisfactie rasplatita. In acest context putem afirma ca doar omul, aproapele de linga tine te poate ”lua de brat si de a te arunca acolo unde de fapt iti este locul”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s