Constantin cel Mare între Creştinism şi Păgînism

Publicat pe Actualizat pe

 Un rol fenomenal in istoria Imperiului Bizantin este atribuit lui Constantin cel Mare, avind rolul de inaugurator al insusi Imperiului, moment ce a marcat o cotitura in istoria Europei. Un eveniment de prima avangarda ce amarcat intreaga sa guvernare a fost fara indoiala recunoasterea oficiala a crestinismului in aceeasi masura cu paginismul. Dar cu toate acestea, actiunile si sentimentele in viata lui Constantin sunt controversate si ramane problematica si azi deducerea adevaratelor sentimente relegioase . De aceea istoricii au expus acest subiect prin prisma pluriperspectivismului, sustinand viziuni diferite: a) cei care neaga sinceritatea actului de crestinizare, acordandu-i doar o insemnatate politica (J. Burckardt, V. Duruy): b) cei care sustin realitatea convertirii(D. Battifol, J. Maurice): c) cei care il cred pe Constantin cel Mare un sincretist confuz(A. Piganiol). In viziunea istoricului J. Burckhardt, Constantin cel Mare a fost doar un geniu politic, nu si religios, ce poseda o sete enorma de putere, care nu-l lasa liber macar o ora. Istoricul francez V. Duruy a inteles pozitiv directia politicii lui Constantin

, afirmind ca imparatul a tolerat conlocuirea in lume a vechiului si noului regim. Pornind din alte considerente, istoricul francez D. Battifol, sustinea sinceritatea convingerii lui Constantin, iar umanistul J. Maurice a incercat sa materializeze chiar elementele minunii ce a precedat reorientarea  sa religioasa. Cu totul alta viziune o are A. Piganiol care considera ca Constantin era crestin fara sa-si dea seama. Desigur ca reorientarea sa religioasa este legata indisolubil de minunea ce are loc in anul 312, in timpul unei lupte, cand  inaintea lui Constantin ar fi aparut monograma lui Hrristos sau semnul crucii. Despre aceasta, istoricul latin, Lactantiusmentioneaza ca Constantin ar fi avut un vis in care a fost instiintat ca inainte  de a porni la lupta sa inscrie pe scuturile soldatilor semnul ceresc al lui Dumnezeu. Eusebiu insa, mentioneaza aparitia pe cer ziua, a unei cruci cu inscriptia „prin aceasta vei invinge”. Noaptea i sa-r fi aratat Hristos, porucindu-i sa faca un steag cu semnul vazut. Povestirea in cele doua versiuni ale ei a fost combatuta cu argumente temeinice. Se crede ca ne aflam in fata unei transformari crestine a unei legende pagine. Rezultind din cele aratate mai sus, constatam ca meritul lui Constantin cel Mare, indiferent de intentiile, mai mult sau mai putin, religioase pe care le-a urmarit in reorientarea politicii sale religioase, este exceptional, motiv pentru care a fost trecut de Biserica Crestina  in rindurile sfintilor.

Anunțuri

4 gânduri despre „Constantin cel Mare între Creştinism şi Păgînism

    Vasile a spus:
    Noiembrie 22, 2010 la 1:29 pm

    Un articol scris de un adevarat istoric. Imi place ca-i tratat cu obiectivitate.

    Iurie a spus:
    Decembrie 13, 2010 la 10:38 am

    Stau si ma chestionez, oare care ar fi fost traseul istoric al crestinismului daca nu aparea pe scena politica Constantin cel Mare ?

    denisbulancea a răspuns:
    Decembrie 15, 2010 la 11:33 am

    „Pe aceasta piatra voi zidi Biserica mea pe care nici portile iadului nu o vor birui”. Inca de la inceputul Crestinismului Hristos si Apostolii au raspindit crestinismul pretutindeni si permanent, oare am putea sa ne indoim de puterea lui Dumnezeu de a face din Crestinism o religie Universala. In Vechiul Testament, Dumnezeu s-a folosit de Nabucodonosor pentru a inrobi poporul evreu ca mai apoi sa-l pedepseasca. Constantin a prevestit rolul crestinismului in consolidarea Imperiului Roman: O religie unica un imperiu integru. Iar multi au devenit crestini pentru a fi favorizati, iar dupa el Iulian Apostatul a instaurat Paganismul. Biserica l-a canonizat reiesind din libertatea pe care a dat-o crestinismului iar nu pentru ca a fost un bun crestin.

    Iurie a spus:
    Decembrie 27, 2010 la 10:55 pm

    Scoaterea din ilegalitate a Crestinismului de catre Constantin probabil a si fost voia lui Dumnezeu pentru o ulterioara raspindire a lui in lume.Canonizarea lui Constantin a fost determinata de acordarea acelorasi drepturi Crestinismului ca si altor culturi existente la acea perioada, cit si favorizarea lui ulterioara.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s