Lactantius

Constantin cel Mare între Creştinism şi Păgînism

Publicat pe Actualizat pe

 Un rol fenomenal in istoria Imperiului Bizantin este atribuit lui Constantin cel Mare, avind rolul de inaugurator al insusi Imperiului, moment ce a marcat o cotitura in istoria Europei. Un eveniment de prima avangarda ce amarcat intreaga sa guvernare a fost fara indoiala recunoasterea oficiala a crestinismului in aceeasi masura cu paginismul. Dar cu toate acestea, actiunile si sentimentele in viata lui Constantin sunt controversate si ramane problematica si azi deducerea adevaratelor sentimente relegioase . De aceea istoricii au expus acest subiect prin prisma pluriperspectivismului, sustinand viziuni diferite: a) cei care neaga sinceritatea actului de crestinizare, acordandu-i doar o insemnatate politica (J. Burckardt, V. Duruy): b) cei care sustin realitatea convertirii(D. Battifol, J. Maurice): c) cei care il cred pe Constantin cel Mare un sincretist confuz(A. Piganiol). In viziunea istoricului J. Burckhardt, Constantin cel Mare a fost doar un geniu politic, nu si religios, ce poseda o sete enorma de putere, care nu-l lasa liber macar o ora. Istoricul francez V. Duruy a inteles pozitiv directia politicii lui Constantin

Citește în continuare »

Anunțuri